Ionut Filimon

FĂ CE VREI! Declamaţie sau mustrare, libertate emfatică sau limitarea acesteia, acceptare ori refuz, individual sau colectiv? Deznădejde, apăsare, confuzie, iluzie, speranţă.
Ionuţ Filimon conturează o lume în care fiinţa umană acţionează ca o marionetă, megafon, atât a artistului dar şi a privitorului. Carcase a unor „suflete moarte” aliniate într-un marş forţat, trupuri ce caută a se elibera de sub presiunea exteriorului, fragmente de corp ce amintesc de un martiraj, toate sunt rămăşiţe ale alegerilor dintr-un anumit moment. De la distanţă, Ionuţ Filimon poate părea că se întreabă dacă oare am ajuns cu toţii atât de aproape de margine, înstrăinaţi şi abrutizaţi. Însă nu, expoziţia sa trebuie lecturată din perspectiva unui proces de decantare, purificare, prin fiecare personaj-totem artistul se dezvăluie, se descarcă, se descoperă şi se acceptă.